Afine de cultură. Plantare, îngrijire, boli și dăunători


afine de cultura

Afinele aparțin familiei Ericaceae fiind peste 100 de specii, care se remarcă prin caracteristicile tulpinii și diversitatea culorii fructelor.

Speciile de afine răspândite în Europa sunt arbuștioase și de obicei nu sunt mai înalte de jumătate de metru, au frunze de foioase și fructe de pădure ovale uneori adunate în ciorchini. Speciile nord-americane sunt în schimb arbori adevărați și cresc în înălțime, atât de mult încât pot ajunge la 9 metri.

Alături de afinele cu boabele mici ale speciei europene găsim și specia gigantică americană, mai pretențioasă din punct de vedere al culturii decât cele europene. Să aflăm cum să cultivăm afinele și unde să le plantăm.

Cultura de afine în grădină

cultivarea afinului

Cultivarea afinului este relativ ușoară, iar cultivarea acasă în grădină este mai mult decât suficientă pentru a garanta rezultate bune. Planta prefera un sol cu ​​pH acid (4,5-5), afanat, putin calcaros si bine fertilizat.

Trebuie subliniat faptul că planta începe să fructifice târziu, prin urmare primele cicluri de germinare nu vor da fructificare abundentă. Abia din al patrulea an se pot obține rezultate bune, dar cu îngrijirea potrivită, un afin adultă poate produce de la 1 kg până la 5 kg de fructe.

Este o plantă care necesită multă răbdare, deoarece are o creștere lentă, prin urmare înrădăcinarea trebuie să înceapă deja la sfârșitul verii pentru a asigura înflorirea de primăvară.

Înmultire afine de cultură

inmultire afin
Butași de afin

Cea mai eficientă este înmultirea afinului prin butășire, dar rădăcinile nu se dezvoltă întotdeauna ușor. Pentru a remedia problema este indicat să se pregătească mai mulți butasi, sa se asigure o buna umiditate a solului si o buna expunere la soare, sau in orice caz nu in zone excesiv de umbrite si slab ventilate.

Fertilizarea trebuie efectuata cu ingrasaminte acidofile, bogate in azot, incepand din cele 4 saptamani urmatoare plantarii si continuand periodic, mai ales in perioada primavara.

În schimb, în ​​ceea ce privește tăierea afinelor, aceasta trebuie efectuată începând cu al treilea an de cultură. Aceasta operatie trebuie facuta dupa iarna, sau dupa ce au cazut frunzele de toamna.

Pentru a tăia afinele, este necesară rărirea și scurtarea ramurilor, intervenție care permite plantei să producă fructe mai mari și să o facă să respire mai bine, ceea ce ajută la prevenirea bolilor.

Recoltarea afinelor are loc din mai până la sfârșitul lunii august, în funcție de soi. Fructul copt este ușor de distins, deoarece boabele sunt de obicei albastru închis. Un alt soi, deosebit de răspândit în centrul-nordul Europei, are în schimb fructe roșii.

Alegerea soiului și plantarea afinelor

În general, soiurile sunt autofertile, fertilizarea încrucișată (două soiuri diferite) favorizează o mai mare fecundare și mărirea boabelor. Printre cele mai bune soiuri testate, avem pentru cele timpurii: Collins, Walcoot, Weymouth. Pentru semi-timpurii: Berkeley, Bluecrop, Jersey, Dixi și Elisabeth. Pentru cele târzii: Elliot și Coville.
Este întotdeauna dificil să găsești soiurile dorite și astăzi alegerea soiului este în continuă evoluție.
Plantele, adesea în vârstă de 2 ani, sunt furnizate în ghivece. Plantarea trebuie făcută la începutul primăverii într-un sol bine pregătit, adică ferit de buruieni, cu turbă încorporată și să umed. Distantele de plantare pot varia de la 1,3-1,5 metri in rand si 2,5-3 metri intre randuri, in functie de utilajele folosite pentru ingrijirea culturii.

Buruienile de pe rând pot fi controlate cu o lucrare superficială a solului (sapă), dar nu trebuie să sapat niciodată. Se poate folosi o folie de mulcire de plastic sau, mai bine, se pot întinde ace de conifere sau paie. Actiunea lor este acidificanta si in acelasi timp impiedica germinarea semintelor de buruieni. Pentru a evita putrezirea rădăcinilor, este necesar să se evite îngroparea scoarței.

Când să plantezi afinele

afine de cultura - plantare
Plantare afin

Când să plantezi afine? Puieții de afin se transplantează între septembrie-noiembrie sau primăvara februarie-martie, evitându-se evident lunile în care pământul este tare și înghețat. Este necesar să lăsați mai mult de un metru între fiecare plantă și cel puțin doi metri și jumătate între rânduri, pentru a da șansa afinului de a crește corect și sănătos.

Pentru a transplanta afinul este necesar să săpați o groapă mică, care poate fi umplută cu o mână de turbă și una de humus de râme. După efectuarea transplantului, este necesar să umeziți răsadurile și în următoarele trei săptămâni să continuați să le udați frecvent.

Unde să plantezi afine?

În gradina, în câmp, dar se poate cultiva afin și in sera sau pe balcon ori terasa, in ghivece. În acest caz nu există probleme cu solul și pH-ul acestuia, va fi necesar doar să umpleți ghiveciul cu un pământ potrivit pentru plante acidofile.

Cultivarea afinelor în ghivece

De asemenea, este posibil să crești afine pe balcon, în acest caz trebuie să alegi un ghiveci cu un diametru minim de 30 de centimetri și un sol pentru plante acidofile. Este necesar să udați des pământul din ghivece, mai ales când este foarte cald, și să efectuați operația în fiecare zi.

Este necesar să preveniți uscarea pământului, dar trebuie să aveți grijă și să nu lăsați apa să stagneze: de aceea este întotdeauna important să reglați și să nu depășiți cantitatea. Din acest motiv, pe fundul ghiveciului trebuie așezat un strat de argilă expandată, care favorizează drenajul și menține planta rece.

Cel puțin o dată pe an este necesară fertilizarea pentru a menține nutrienții potriviți, necesari dezvoltării plantei. Evident, nu se așteaptă producție copioasă din cultivarea afinelor pe balcon; cu toate acestea este suficient pentru a garanta un gust al fructelor, dar mai presus de toate este plăcut și delicios de văzut. Va fi o bucurie, atât pentru adulți, cât și pentru copii, să-și poată gusta fructele dulci direct din micul arbust.

Tăierea și recoltarea

Plantele se dezvoltă lent și, în această etapă, nu au nevoie de tăiere în primii 2-3 ani. Ulterior intervenim progresiv prin eliminarea lastarilor prea slabi sau prin inlocuirea ramurilor vechi. Tunderea trebuie făcută în februarie-martie. Forma de cultivare este tufa cu 6 până la 8 ramuri.
Productia creste progresiv incepand cu anul 3. Maturarea are loc gradat si poate dura 3 saptamani pentru un singur soi, recoltarea incepe cand boabele sunt albastre. Se recoltează în 4-5 treceri, distanțate la 3-4 zile, astfel încât randamentul să crească cu fiecare trecere. De altfel, boabele din ciorchine nu se coc în același timp.

taiere afin

Irigare si fertilizare la afin

Afinul are radacini fine si superficiale pentru care are nevoie de irigatii frecvente, dar se teme de excesul de apa si in perioada vegetativa este sensibil la lipsa apei.
La fiecare 10 zile se calculează un necesar de 30-50 mm de apă.
Rădăcinile de afin sunt foarte sensibile la schimbările de salinitate. Pentru a nu crea daune, este indicat să folosiți îngrășăminte organice precum cele folosite pentru plantele acidofile, precum azaleele, cameliile și rododendronii. Este important să împărțiți dozele între începutul vegetativ până la începutul lunii mai-începutul lunii iunie și să respectați dozele. Exagerarea este contraproductivă.

Îngrășămintele acidifiante sunt: ​​sulfat de amoniu (azot), sulfat de potasiu (potasiu), fosfați (fosfor) și sulfat de magneziu (magneziu).

cultura de afine

Boli și dăunători la afin

Nu există probleme fitosanitare majore. Printre bolile fungice avem: botrytis, care afectează inflorescențele și fructele mici în perioadele ploioase și putrezirea rădăcinilor. Cea mai insidioasă insectă este Drosophila suzukii. Păsările, desigur, sunt cunoscute că au o atracție pentru afine, în principal graurii. Cel mai bun mod de a ține la distanță acești oaspeți nedoriți este să acoperiți recolta cu plase anti-insecte sau dacă aveți probleme cu graurii, să achiziționați un dispozitiv emițător de zgomot pentru a-i speria.

Drosophila suzukii daunator afin
Drosophila suzukii daunator afin

În funcție de locația culturii, adversitățile climatice includ: daune cauzate de înghețurile timpurii de toamnă, secetă și grindină. Păsările pot provoca, în lunile de iarnă, mari daune mugurilor roditori așezați în vârful lăstarilor.

Climat și temperaturi tolerate de afin

Afinele se adaptează la diferite climate, atât în zone zonele umede și uscate cât și în zone cu ierni foarte riguroase sau veri foarte fierbinți, atâta timp cât sunt alese soiurile care se adaptează cel mai bine la climatul fiecărei regiuni. Factorii climatici afectează cultura de diferite forme în funcție de stadiul de dezvoltare a plantei, determinând potenţialul său de producţie. În timpul fazei repaus cel mai important factor este temperatura si in faza vegetativa sunt, alaturi de temperatura, precipitațiile, expunerea la soare și vânt.

Temperatura. Nevoile pe vreme rece (temperaturi sub 7,2 oC) variază în funcție de soiurile de afine, având în vedere că în timpul repausului vegetativ planta are nevoie de o perioadă de repaus care variază de la 150 la 1.000 ore de frig, astfel încât să se producă diferențierea completă a mugurilor florali și a echilibru hormonal care permite depasirea repaus, declanșarea unui nou ciclu vegetativ.

Dacă în timpul repausului vegetativ nu se ating orele reci necesare, pot apărea întârzieri în dezvoltarea mugurilor și o scădere a înfloririi, reducând productivitatea și calitatea fructelor. Dacă, dimpotrivă, planta îndeplinește prea devreme cerințele de frig, înflorirea începe la sfârșitul iernii, făcând-o susceptibilă la daunele cauzate de îngheț.

În faza vegetativă, temperaturile peste 30 grade C cu expunere mare la soare pot duce la moartea frunzelor, în special la soiurile cu creștere vegetativă accelerată, și la situații de stres hidric, în care rădăcinile nu pot absorbi suficientă apă pentru a compensa pierderile datorate transpirației. După înflorire, temperaturile ridicate joacă un rol cheie în întărirea și creșterea fructelor.

Expunerea la soare

Afinul este o planta care are nevoie de o buna expunere la soare, iar rândurile de productie trebuie sa fie orientate de la nord la sud astfel incat aceasta sa fie maxima, reducand riscul de deteriorare a inghetului. În plus, expunerea la soare are un impact pozitiv asupra maturării fructelor prin reducerea conținutului de aciditate, creșterea conținutului de zahăr, promovarea aromelor mai bune și accelerarea maturării, favorizând astfel anticiparea recoltei.

Cu toate acestea, în regiunile în care incidența solară și temperaturile sunt ridicate precum zonele sudice din România, expunerea la soare ar trebui redusă, pentru a reduce stresul hidric și daunele cauzate de soare, prin tehnici de umbrire.

Alegerea locului de plantare a culturii de afin

La alegerea parcelei trebuie sa se tina cont de numarul de ore reci (temperaturi sub 7 grade C), in lunile decembrie – februarie, de frecventa si intensitatea inghetului si de directia si intensitatea vanturilor din regiune. În România se îndeplinesc aceste cerințe în majoritatea zonelor colinare și de șes.

Trebuie luată în considerare istoricul parcelei, în special zonele cu apă. Înainte de pregătirea terenului, trebuie efectuate analize complete ale fertilității și caracteristicile solului.

Pregatirea terenului. Solul trebuie pregatit vara inainte de plantare, indepartand toate buruienile din teren. După distrugerea buruienilor, ar trebui efectuată arătura, urmată de corectare organică cu grapă pentru regularizarea și slăbirea solului.

Arătura solului trebuie efectuată la o adâncime de până la 40-50 cm. Pentru ca corectarea solului să fie adecvată, trebuie efectuată o analiză a solului, pentru a face corecțiile adecvate de nutrienți și materie organică.

pH-ul solului trebuie sa fie acid, cu valori intre 4,5 si 5,5, iar daca este necesara scaderea pH-ului trebuie facuta o aplicare de sulf cu 6 luni inainte de plantare. Daca, in schimb, este necesara cresterea pH-ului, trebuie facuta cu aplicarea de calcar sau produse similare. Nu este recomandabil să se încorporeze gunoi de grajd cu salinitate ridicată.

Dacă solul este deficitar în materie organică se poate ameliora turba sau ace de pin, pot fi încorporate în sol la o adâncime de 10 până la 15 cm, de-a lungul liniei de plantare, ceea ce va asigura rădăcinile un mediu bun de dezvoltat.

Datorită caracteristicilor morfologice, planta de afin nu necesită instalarea unor sisteme de susținere, decât în ​​plantațiile în ghivece, unde este indispensabilă folosirea spalierilor cu șir de sârme, și trebuie instalat la pregătirea terenului. Cu toate acestea, utilizarea spalierelor cu două rânduri de sârme în cultura afinului a fost studiată, iar principalele rezultate indică o mai mare ușurință în gestionarea tufelor și optimizarea randamentelor recoltei mecanice.


admin

0 Comments

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *