Agricultura ecologică a prins avânt în România ultimului deceniu, odată cu creșterea interesului pentru produse sănătoase și sustenabile, dar și pe fondul schimbărilor climatice tot mai vizibile. Pe dealuri din Transilvania, în satele din Delta Dunării sau pe ogoarele Bărăganului, tot mai mulți fermieri renunță la metodele convenționale și se orientează spre practici ecologice, cu respect față de natură și tradițiile locului. Acest curent a depășit de mult stadiul de moft urban, devenind o componentă esențială a viitorului agricol autohton.
România are o moștenire agricolă bogată, cu terenuri fertile și un peisaj rural încă autentic. Totuși, agricultura ecologică nu înseamnă doar „fără chimicale”, ci presupune o schimbare de mentalitate, de la modul în care cultivăm, la felul în care înțelegem solul, biodiversitatea, comunitatea și economia rurală. În ciuda progresului, există încă multe confuzii și mituri legate de agricultura ecologică. E momentul să punem lupa pe adevăruri, să demontăm prejudecăți și să scoatem în față povești de succes locale care demonstrează că agricultura ecologică nu este doar un vis frumos, ci o realitate fezabilă în România.
Principiile agriculturii ecologice: ce înseamnă cu adevărat
La prima vedere, agricultura ecologică poate părea doar o întoarcere la „cum se făcea pe vremuri”: fără chimicale, fără îngrășăminte de sinteză, fără pesticide. Însă, în realitate, principiile sale merg mult mai departe, fiind reglementate atent la nivel european și național. Potrivit Regulamentului (UE) nr. 2018/848 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice, agricultura ecologică se bazează pe:
- Respectul față de ciclurile naturale și biodiversitate – Cultivarea pământului ținând cont de ecosistemul local, încurajând rotația culturilor, plantarea de garduri vii, menținerea zonelor de refugiu pentru insecte benefice.
- Interzicerea utilizării substanțelor chimice de sinteză – Îngrășăminte, pesticide, erbicide și stimulatori de creștere artificiali sunt înlocuiți cu produse naturale sau tehnici agroecologice.
- Asigurarea bunăstării animalelor – În fermele ecologice, animalele au acces la pășune, sunt hrănite preponderent cu furaje ecologice și nu li se administrează antibiotice sau hormoni de creștere preventiv.
- Trasabilitatea și certificarea – Orice produs etichetat „ecologic” trebuie să poată fi urmărit de la sămânță până la raft, iar fiecare etapă este verificată de organisme de control autorizate (ex: Ecocert, Austria Bio Garantie, CertRom ș.a.).
Fermierii care aleg agricultura ecologică trebuie să respecte un caiet de sarcini strict, să țină registre detaliate, să suporte inspecții periodice și să dovedească, oricând, că nu folosesc substanțe interzise. Trecerea la agricultura ecologică presupune o perioadă de conversie de 2-3 ani, timp în care solul este „curățat” de reziduuri, iar fermierul se adaptează la noile practici.
Beneficii pentru mediu, sănătate și economie rurală
Sistemele agricole ecologice asigură:
- Protecția solului și apei – Solurile lucrate ecologic își păstrează structura, fertilitatea și capacitatea de reținere a apei, reducând riscul de deșertificare.
- Reducerea poluării – Fără pesticide și îngrășăminte chimice, ecosistemul local (ape, sol, faună) este protejat de poluare și dezechilibre.
- Produse alimentare cu valoare nutritivă ridicată – Numeroase studii arată că produsele ecologice au, în medie, un conținut mai mare de antioxidanți, vitamine și minerale.
- Revigorarea comunităților rurale – Agricultura ecologică stimulează lanțurile scurte de aprovizionare, cooperativele locale și turismul agroecologic, redând viață satelor și stimulând economia locală.
Certificarea în România: pași concreți
În 2023, potrivit Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, peste 9.200 de operatori agricoli erau certificați ecologic în România, iar suprafața cultivată ecologic a depășit 550.000 hectare, adică circa 4% din totalul agricol național. Pentru a obține certificarea, fermierii trebuie să urmeze acești pași:
- Înscrierea la un organism de inspecție și certificare autorizat.
- Perioada de conversie – 2 ani pentru culturi anuale, 3 ani pentru perene.
- Implementarea caietului de sarcini – fără substanțe interzise, registre clare, trasabilitate strictă.
- Inspecții anuale – vizite neanunțate, recoltări de probe, audit documentar.
- Obținerea și menținerea certificatului – obligatoriu pentru folosirea mărcii „ecologic”.
Acest proces este riguros, dar asigură consumatorului român că produsul cumpărat este cu adevărat „curat”, nu doar o etichetă de marketing.
Mituri populare despre agricultura ecologică în România
Deși tot mai mulți români caută produse bio, agricultura ecologică încă este învăluită în mituri care frânează dezvoltarea sectorului. Haideți să clarificăm cele mai frecvente neadevăruri și să vedem ce spun datele, specialiștii și fermierii cu experiență.
1. „Agricultura ecologică înseamnă zero producție, doar pierderi.”
Un mit des întâlnit este că agricultura ecologică ar fi neproductivă, generând recolte mici și nesigure. În realitate, randamentele la hectar pot fi, în primii ani, cu 20-30% mai mici decât în agricultura convențională, dar diferențele se estompează după perioada de conversie, când solul își recapătă fertilitatea. În plus, prețurile de valorificare a produselor ecologice sunt, în medie, cu 30-60% mai mari decât ale celor convenționale, ceea ce compensează scăderea de volum.
Exemplul concret vine din județul Sibiu, acolo unde Ferma Ecologică „BioValea” a raportat în 2023 o producție de grâu ecologic de 3,2 tone/ha (față de 4,1 tone/ha convențional), dar cu un preț de vânzare aproape dublu. Proprietara, Maria M., spune: „Am învățat să pun accent pe calitate și pe relația directă cu clientul, nu doar pe volum. Clienții îmi apreciază produsele pentru gust și pentru poveste.”
2. „Produsele ecologice din România nu sunt cu adevărat bio, oricine poate pune eticheta.”
Acesta este un mit alimentat, din păcate, de lipsa informării. Legea este foarte strictă: niciun produs nu poate fi comercializat drept „ecologic” fără un certificat valid emis de un organism de control acreditat. Orice suspiciune sau sesizare duce la controale severe, inclusiv retragerea de pe piață și amenzi substanțiale.
În 2022, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a efectuat 1.200 de controale la magazine și ferme certificate ecologic, raportând doar 1,5% abateri – majoritatea legate de etichetare incorectă, nu de fraudă efectivă. Sistemul de trasabilitate digitalizată și inspecțiile neanunțate reduc semnificativ riscul de fals.
3. „Agricultura ecologică este doar pentru bogați sau pentru cei cu pământ mult.”
Realitatea arată exact invers: majoritatea fermierilor ecologici din România lucrează suprafețe mici și medii, de 2-20 hectare. Costurile de conversie și certificare sunt accesibile, mai ales cu subvențiile acordate la hectar prin APIA. În plus, sectorul atrage tot mai mulți tineri și familii care revin la sat, dornici să creeze valoare adăugată.
Un exemplu notabil îl reprezintă „Ferma din Grădină”, un proiect de familie din județul Ilfov, care pe 3 hectare produce legume certificate ecologic și livrează săptămânal coșuri proaspete la peste 150 de familii din București. Proprietarii demonstrează că nu-ți trebuie sute de hectare ca să reușești, ci viziune, perseverență și o relație autentică cu consumatorul.
4. „Agricultura ecologică nu poate hrăni România.”
Acest mit este contrazis de datele FAO și de experiența țărilor europene cu pondere ridicată a agriculturii ecologice (Austria – 26% din suprafață, Danemarca – 13%). România, cu potențialul său agricol uriaș, ar putea ajunge ușor la 10-12% suprafață ecologică până în 2030, conform estimărilor MADR.
Mai mult, agricultura ecologică nu trebuie să fie exclusivă, ci complementară – oferă hrană sănătoasă, protejează resursele și creează piețe de nișă cu valoare adăugată. Diversitatea de culturi și soiuri tradiționale, adaptate local, demonstrează că e perfect posibil să produci suficient și sustenabil.
5. „Produsele bio nu au gust mai bun, e doar marketing.”
Gustul este, într-adevăr, subiectiv. Totuși, numeroși consumatori și bucătari profesioniști afirmă că produsele ecologice au arome mai intense, datorită solului bine lucrat, soiurilor tradiționale și absenței tratamentelor chimice. Un studiu realizat în 2022 de Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca a arătat că 72% dintre respondenți au recunoscut diferența de gust la tomate și mere ecologice față de cele convenționale.
Pe lângă gust, contează și siguranța alimentară: lipsa reziduurilor de pesticide și a aditivilor de sinteză înseamnă un plus semnificativ pentru sănătate, mai ales pentru copii și persoane vulnerabile.
Agricultura ecologică în România traversează o perioadă de tranziție, cu provocări și oportunități majore. Dincolo de mituri și prejudecăți, adevărul este, de multe ori, în mijlocul satului: acolo unde fermierii curajoși, cu respect față de natură și tradiție, demonstrează că se poate construi un model agricol sănătos, profitabil și sustenabil. Cu sprijinul consumatorilor informați și al politicilor publice adaptate, agricultura ecologică poate deveni o poveste de succes autentic românească.
0 Comments