Bolile ciresului: poze, combatere si tratamente

Cireșul este o specie fructiferă aparținând familiei rosaceae și subgrupului drupaceae. Din pacate este o specie destul de delicata si necesită o atenție deosebită pentru a preveni bolile. Cele mai tipice boli fungice ale cireșului sunt monilioza și ciuruirea micotica a frunzelor (corineum), la care se adaugă una de origine bacteriană numită tocmai cancer bacterian.

Monilioza la cireș

Monilioza este o boală fungică cunoscută și sub numele de putregaiul brun al sâmburoaselor tipică cireșilor cât și altor fructe sâmburoase (piersici, caise, prun). Este cauzată de două ciuperci diferite (Monilia laxa și Monilia fructigena) și este favorizată de un climat umed, nu neapărat cald.

Încă de la începutul primăverii, înainte de deschiderea florilor, dacă planta rămâne umedă câteva ore, infecția se poate instala. Pe planta afectată florile devin maro, se usucă și uneori devin acoperite cu mucegai cenușiu. Crenguțele au tendința de a crăpa pe lungime și de a se usca la capete, în timp ce fructele putrezesc și se mucegesc. Din păcate, perioadele foarte ploioase pot fi dăunătoare cireșului, infecțiile cu monilioza continuând până când temperaturile depășesc 27-28 °C.

Simptome vizibile ale bolii (monilioza)

Monilioza cireșului se manifestă cu simptome inconfundabile:

Frunze cu pete roșii pe ambele părți
Formarea de clei (adică, leziuni de culoare închisă, de formă circulară/ovală pe ramuri)
În cele mai grave forme, începe un proces de uscare și chiar se formează mucegai cenușiu pe frunze. Acesta din urmă este principalul motiv care duce la identificarea bolii
Florile sunt și ele afectate, dar ne dăm seama de asta doar într-un stadiu avansat al bolii. De fapt, doar atunci când florile au înflorit complet, apar simptomele. Se întunecă, până se usucă. În ceea ce privește fructele, sunt vizibile bule mari circulare gălbui.

Fotografii cu simptomele in caz de monilioza

Tratament monilioza

Produse pe bază de cupru și sulf: zeama bordeleză

Amestecul Bordeaux este un fungicid, compus predominant din cupru. Este folosit în agricultură și grădinărit dar, mai ales, în viticultura și pomicultura.

Acest produs trebuie folosit iarna, la cel putin 15 zile distanta.

Prevenirea este mai bună decât vindecarea

Uneori, tratamentele se dovedesc a fi ineficiente, deoarece boala a ajuns acum într-o stare extrem de avansată. Dacă boala este avansată este necesar să se utilizeze produse chimice pe bază de fungicide mai agresive, procedând cu mai multe cicluri la intervale regulate, cu perseverență și răbdare.

De aceea este foarte important să cunoaștem monilioza, pentru a interveni deja la primele simptome, prevenind degenerarea situației prin deteriorarea iremediabil a cireșului.

Alte lucrări obligatorii de făcut în caz de monilioză

Tăiați toți lăstarii care au urme de atac
Dacă cireșul are clei pe el: folosiți un cuțit dezinfectat pentru a tăia rănile și pentru a elimina cleiul, apoi pulverizați pe locurile respective o substanță pe bază de cupru care să distrugă agenții patogeni, ulterior aplicăm mastic pe răni pentru a le sigila.

Ciuruirea micotica a frunzelor la cires (Stigmina Carpophila)

Microorganismul fungic Stigmina carpophila afectează frunzele determinând apariția unor mici pete necrotice care la rândul lor provoacă desprinderea țesuturilor și perforarea. Frunzele atacate apar la început pătate și ulterior pline de găuri

Daunele cauzate de ciuruirea micotică nu sunt localizate doar pe frunze. Chiar și cireșele sunt afectate de apariția unor mici crestături negre rotunjite, înconjurate de un chenar roșcat. Fructele sunt astfel necomestibile și ajung să se desprindă de cireș chiar înainte de a se coace.

Perioada când se manifestă: îndeosebi primăvera și toamna datorită ploilor și umidității. Apa este cea care facilitează germinarea conidiilor și pătrunderea lor în cuticula frunzelor. De asemenea, ploile facilitează răspândirea sporilor pe frunzele sănătoase, răspândind boala.

Simptome vizibile ale bolii (Stigmina Carpophila)

Afectează frunzele determinând apariția unor mici pete necrotice care la rândul lor provoacă desprinderea țesuturilor și perforarea lamboului
Frunzele atacate apar la început pătate și ulterior pline de găuri
Chiar și cireșele (fructele) sunt afectate de apariția unor mici crestături negre rotunjite, înconjurate de un chenar roșcat

Fotografii (Stigmina Carpophila)

Tratament ciuruire micotica (Stigmina Carpophila)

Tratamentul de efectuat pe cireșii afectați de ciuruire micotic este cel clasic antifungic, adică presupune utilizarea amestecului eficient Bordeaux-20 (permis în agricultura ecologică) sau, alternativ, oxiclorura de cupru-20. Intervențiile trebuie efectuate la dozele indicate pe etichetă și de două ori pe an:

toamna, dupa ce au cazut frunzele ciresului
primavara, in momentul reluarii vegetative, cand mugurii se desfac

Dacă infecția este prezentă, nu poți face nimic. Bineinteles ca poti continua cu tratamentele indicate insa aceasta actiune va putea sa tina boala pe loc dar nu sa o oprească in totalitate. Cele mai eficiente tratamente presupun doua interventii, una toamna, cand ciresul si-a pierdut toate frunzele si o a doua interventie primavara, in perioada refacerii vegetative.

Alte lucrări obligatorii de făcut în caz de monilioză

Pentru a stopa răspândirea bolii de la ramurile afectate la ramurile sănătoase, este evident esențial să se asigure prompt o tăiere precisă pentru a elimina problema de la sursă și a păstra părțile care sunt încă sănătoase.

Cancerul bacterian la cires (Xanthomonas campestris)

Numele sună destul de amenințător și, de fapt, acesta este una dintre cele mai periculoase patologii care pot afecta soiul.

În acest caz nu este vorba de acțiunea unei ciuperci, ci a unei bacterii, căreia îi place să se cuibărească în fructele sâmburoaselor de diferite feluri și să conducă la moartea lor timpurie.

Simptome vizibile ale cancerului bacterian la cires

Apar ulceratii pe trunchi și lăstari din care mai întâi ies extrudate de culoare albicioasă și apoi roșu ruginiu (clei).
Lemnul tânăr capătă o culoare brună, adesea se observă uscarea ramurilor și lăstari tineri
Pe frunze se formează necroze de culoare maro închis până la galben de formă neregulată

Fotografii cu simptomele in caz de cancer bacterian

Tratament cancer bacterian

Nu exista un tratament specific pentru aceasta boala. Tot ce puteți face este prevenția. Asigurați-vă că faceți toate tratamentele specifice cireșului.

Dăunătorii cireșului

Lista cu dăunători ai cireșului

Musca (viermele) de cireș

Musca cireșului (Rhagoletis cerasis) este insecta cheie a cireșului dulce și în anumiți ani penalizează sever recolta. Adulții sunt insecte negre cu torace parțial galben ocru, au corpul mai mic de jumătate de centimetru lungime. Acest dăunător își depune ouăle în cireșele mature, iar larvele care se nasc trăiesc din fructe, erodându-l. Pe pielea cireșelor afectate se observă pete mai întunecate și mai moi, apoi mai târziu fructele putrezesc. Vișișul negru (vișin) este în schimb ferit de acest parazit, soiurile timpurii de cireș dulce scapă parțial de risc, în timp ce cele mijlocii-tarzii suferă cele mai mari atacuri.

În livezile ecologice profesionale, se folosesc eficient capcanele cu feromoni sexuali, un expedient care evită reproducerea deoarece împiedică masculii să găsească femele și deci să se împerecheze.

Monitorizarea si combaterea musca cireșului

Inainte de a decide ce tratamente impotriva musca ciresului sa faci si cand sa intervini, este indicat să instalazi de capcane de monitorizare, precum capcane alimentare, care au la bază o momeală care atrage muștele și nu le mai permite să scape. Instalate primavara si verificate frecvent, acestea ne dau indicii despre prezenta parazitilor.

Montarea de capcane de combatere – Decis Trap (se vor monta dupa infloritul cireselor)
Tratamentele cu insecticide specifice se fac atunci cand mustele isi incep zborul (in general dupa 15 mai)
Un produs recomandat pentru combaterea muștei cireșului este Spinosad, un insecticid permis în agricultura ecologică și eficient împotriva multor insecte dăunătoare pomilor fructiferi. Tratamentul actioneaza prin contact si prin ingestie, de aceea trebuie aplicat cu grija si are o eficacitate rapida, care dureaza aproximativ o saptamana. Deoarece este toxic pentru albine, este indicat să îl evitați în timpul înfloririi și, în orice caz, să îl folosiți seara.

Paduchele negru

Dintre numeroasele specii de afide prezente în natură, afida Myrus cerasi, de o culoare neagră lucioasă, lovește în special cireșul. Parazitul iernează în crăpăturile scoarței, lângă muguri, și se dezvoltă imediat după reluarea vegetativă, se reproduce rapid și începe să sugă seva de la lăstarii tineri, lăsându-i mototoliți și plini de miere lipicioasă care atrage furnicile.

Împotriva afidelor se întreprinde acțiuni preventive prin pulverizarea extractelor de urzică, dar și prin tratarea infestării în curs cu săpun de Marsilia dizolvat în apă.

Afida neagra (Myzus cerasi) este dăunătorul cheie în cultivarea cireșului.