Colindele de Crăciun reprezinta o tradiție care cucerește pe tineri și pe bătrâni în perioada sărbătorilor și au o istorie străveche, chiar de mii de ani
Ce e mai bun decât cântecele de Crăciun poate face atmosfera de sărbătoare? Melodiile cântecelor de Crăciun care s-au răspândit de-a lungul timpului, ne-au înveselit sărbătorile de ani și ani. Tradiția colindelor de Crăciun este foarte veche: după unii datează din epoca romană, în timp ce alții atribuie invenția primului cântec de Crăciun, Veni redemptor gentium, lui Sant’Amborgio.
În secolul al XIII-lea, când colindele populare de Crăciun au început să se dezvolte în limbile regionale, tradiția muzicii de Crăciun a început să se răspândească în toată Europa.
Cu toate acestea, în special după Reforma lui Martin Luther, colindele de Crăciun au crescut în popularitate. Într-adevăr, reformatorii au încurajat folosirea muzicii în timpul sărbătorilor religioase, astfel încât și colindele de Crăciun au căpătat o importanță mai mare. Nu mai era o simplă tradiție populară, ci un obicei care implica întreaga societate.
Începând cu secolul al XIX-lea, colindele de Crăciun au început chiar să fie adunate, transcrise și tipărite. Majoritatea celor mai vechi colinde de Crăciun datează așadar din tradiția germanică și anglo-saxonă. Așadar, iată o listă cu cele mai populare melodii de Crăciun din Romania.
Traditii romanesti de Craciun
În România, sărbătorile de Crăciun și mijlocul iernii durează între 20 decembrie și 7 ianuarie. Ziua de 20 se numește „Ziua de Ignat” sau pur și simplu „Ziua Ignatului”. Este tradițional ca, dacă familia păstrează porci, unul este sacrificat în această zi de către șeful gospodăriei. Carnea de porc este folosită la mesele de Crăciun. După ce porcul este sacrficat, membrii familiei împart un fel de mâncare numit „Pomana Porcului”, care este gătit în mod tradițional la ceaun și constă dintr-o varietate de bucăți de porc (burtă de porc, umăr, ficat, rinichi etc.) în un sos de usturoi și servit cu mămăligă (mămăligă).
Numele „Ziua Ignatului” provine din data de 20 este, de asemenea, ziua sfântă a „Sfântului Ignatie din Antiohia” și, de asemenea, „Sfântul Ignatie, Arhimandritul Peșterilor Kievului” în unele biserici.
Ziua Sfântului Nicolae este sărbătorită pe 6 decembrie. În seara zilei de 5 decembrie copiii își curăță pantofii sau bocancii și îi lasă lângă ușă și speră că Sfântul Nicolae le va lăsa niște mici cadouri! Sfântul Nicolae ar putea fi numit și „Moș Nicolae” și, deși este sărbătorit în decembrie, nu face parte din sărbătorile de Crăciun! O traditie spune ca daca pe 6 decembrie ninge, Sfantul Nicolae si-a scuturat barba ca sa inceapa iarna.
Sărbătorile de Crăciun încep cu adevărat în Ajunul Crăciunului, 24, când este timpul să împodobim Pomul de Crăciun. Acest lucru se face în seara de Ajunul Crăciunului. În română, Ajunul Crăciunului se numește „Ajunul Craciunului”.
Cântarea de colinde (cunoscută sub numele de „Colindatul”) este, de asemenea, o parte foarte populară a Crăciunului în România. În Ajunul Crăciunului, copiii ies colindând din casă în casă, cântând adulților din case. De obicei dansează și ei. Copiii primesc dulciuri, fructe, prăjituri tradiționale numite „cozonaci” și uneori bani pentru cântatul bine. Adulții cântă colinde în seara și noaptea de Crăciun.
Un colind tradițional românesc este „Colind vedeta” – Steaua, făcută din hârtie colorată și adesea decorată cu beteală, folie de argint și uneori clopoței, este pusă pe un stâlp. În mijlocul stelei este o imagine cu pruncul Isus sau o scenă a nașterii. Colindele iau cu ei vedeta când merg să cânte colinde. Cuvintele Colindei Vedete sunt:
„Steaua a apărut în înălțime,
Ca un mare secret pe cer,
Steaua este strălucitoare,
Fie ca toate dorințele tale să fie corecte.”
Alte colinde populare de cântat includ „Oh, What Wondrous Tidings” („O, ce veste minunată”) și „Three Wise Men coming from the East” („Trei Crai de la rasarit”).
