Cum să protejezi cultura de grâu împotriva bolilor și dăunătorilor – sfaturi practice

Grâul este una dintre cele mai valoroase culturi din România, un adevărat pilon al agriculturii locale. Oricine a cultivat grâu știe cât de repede se poate schimba norocul unei recolte atunci când bolile și dăunătorii își fac simțită prezența. Un an cu precipitații în exces sau cu temperaturi oscilante poate transforma o cultură sănătoasă într-un teren vulnerabil, iar pierderile financiare devin rapid un motiv de îngrijorare. Din acest motiv, fermierii care mizează pe grâu trebuie să fie mereu cu un pas înainte, informându-se constant despre cele mai noi metode de protecție.

Realitatea din teren arată că nu există o soluție universală. Fiecare fermă are particularitățile sale, de la tipul de sol, la microclimat și până la soiurile folosite. Totuși, există câteva boli și dăunători care revin an de an, iar prevenția și monitorizarea atentă fac diferența între o recoltă bogată și un sezon compromis. Să aruncăm o privire detaliată asupra celor mai frecvente amenințări pentru cultura de grâu din România și să discutăm despre cele mai eficiente strategii de apărare.

Identificarea celor mai frecvente boli ale grâului în România

Bolile grâului reprezintă o provocare majoră, atât în fermele mari, cât și în gospodăriile mici. Fiecare fază de dezvoltare a plantei vine cu riscurile ei, iar lipsa unei intervenții rapide poate duce la scăderi semnificative de producție sau chiar la pierderea totală a culturii. În România, condițiile climatice din ultimii ani – cu veri din ce în ce mai calde și primăveri umede – au favorizat dezvoltarea mai multor boli, unele dintre ele făcând ravagii în anumite zone.

Rugina brună și galbenă

Poate cele mai cunoscute boli foliare ale grâului, rugina brună (Puccinia recondita) și rugina galbenă (Puccinia striiformis), sunt întâlnite cu regularitate în toate bazinele agricole din România. Rugina brună afectează mai ales frunzele, dar poate ataca și tulpina sau spicul, reducând semnificativ fotosinteza și implicit randamentul. Primele simptome apar sub forma unor pustule mici, de culoare brun-roșiatică, pe partea superioară a frunzei.

Rugina galbenă se manifestă prin pustule galbene dispuse în șiruri paralele, aspect ce o diferențiază clar de rugina brună. Aceasta apare de obicei în primăverile reci și umede, fiind capabilă să reducă drastic cantitatea și calitatea boabelor. Cazuri grave s-au semnalat în zonele din sudul și vestul țării, în special în anii 2020 și 2022, când au fost raportate pierderi de până la 30% din recolta estimată (sursa: INCDA Fundulea).

Făinarea grâului

Făinarea (Blumeria graminis f. sp. tritici) este o altă boală recurentă, ce se manifestă printr-un praf albicios pe frunze, tulpini sau chiar spice. Culturile dense, fertilizate excesiv cu azot și irigate abundent sunt cele mai sensibile. Făinarea afectează procesul de fotosinteză, scade rezistența la alte boli și poate reduce masa hectolitrică a boabelor.

Deși adesea subestimată, făinarea poate duce la pierderi de producție de 10-15% dacă nu este controlată la timp. În județele Teleorman și Călărași, spre exemplu, fermierii au raportat în 2023 focare de făinare pe fondul unor ploi repetate în luna mai.

Septorioza frunzelor și fuzarioza spicului

Septorioza (Zymoseptoria tritici) provoacă pete neregulate, galben-maronii, pe frunze, care se pot uni și usca întreaga suprafață foliară. Se răspândește rapid prin picăturile de ploaie, fiind favorizată de temperaturi moderate și umiditate ridicată. În zona Moldovei, septorioza a devenit una dintre cele mai păguboase boli, mai ales în anii cu primăveri prelungite.

Fuzarioza spicului (Fusarium spp.) este una dintre cele mai temute boli, deoarece nu doar că reduce producția, dar poate contamina boabele cu micotoxine periculoase pentru consumul uman și animal. Semnele apar sub formă de albire prematură a spicului, urmată de o înroșire sau rozare a boabelor. Anul 2021 a adus în sud-estul țării focare extinse de fuzarioză, cu pierderi majore la fermieri care nu au reușit să intervină la timp cu tratamente preventive.

Alte boli semnificative

Nu trebuie neglijate nici alte boli precum pătarea în ochi (Pseudocercosporella herpotrichoides), mălura (Tilletia caries și Tilletia foetida) sau rugina neagră (Puccinia graminis), care, deși mai rare în ultimii ani, pot cauza daune serioase în anumite condiții. Mălura, de exemplu, se transmite prin sămânță și poate compromite definitiv o cultură dacă nu se asigură tratamentul seminței înainte de semănat.

Tabel: Principalele boli ale grâului și impactul lor estimat în România (2021-2023)

Soluția nu este niciodată doar una chimică sau doar una agronomică. Succesul stă în îmbinarea cunoștințelor practice cu vigilența zilnică în teren.

Metode eficiente de prevenire a dăunătorilor la cultura de grâu

Dăunătorii pot face ravagii în cultura de grâu, deseori fără ca fermierul să realizeze amploarea pagubelor decât prea târziu. De la insecte la rozătoare, fiecare specie are perioada sa de activitate și metodele sale de a pătrunde în lan. O abordare integrată, ce combină măsurile preventive cu intervențiile punctuale, asigură cel mai bun rezultat.

Principalii dăunători ai grâului în România

Printre cei mai întâlniți dăunători se numără:

• Gândacul ghebos (Zabrus tenebrioides): atinge apogeul în lunile mai-iunie, când larvele rod tulpina la baza solului, retezând plantele. Păgubirile pot ajunge la 50% din cultură în anii favorabili, mai ales în zonele cu monocultură de cereale.
• Păduchele verde al cerealelor (Sitobion avenae): colonizează preferențial spicele, suge seva și transmite viroze periculoase. În verile secetoase, populațiile de păduchi pot exploda, afectând masiv dezvoltarea boabelor.
• Viermii sârmă (Agriotes spp.): larvele acestora atacă rădăcinile plantelor tinere, provocând uscarea acestora, mai ales pe solurile cu conținut ridicat de materie organică.
• Tripsul cerealelor (Haplothrips tritici): dăunează în special la înspicare și înflorit, reducând cantitatea și calitatea boabelor.
• Rozătoarele: șoarecii de câmp și popândăii pot distruge suprafețe întinse, în special în zonele unde nu se efectuează arături adânci.

Măsuri preventive agronomice și tehnologice

Prevenirea începe cu respectarea rotației culturilor. Monocultura de grâu favorizează atât bolile, cât și dăunătorii, deci este recomandat ca grâul să revină pe aceeași parcelă la minimum 3 ani. Alegerea soiurilor rezistente la boli și adaptate la condițiile locale s-a dovedit esențială, mai ales pentru evitarea atacului de fuzarioză sau făinare.

Pregătirea corespunzătoare a terenului include:

1. Arătura adâncă – reduce rezerva de dăunători și spori patogeni din sol.
2. Îngroparea resturilor vegetale – limitează sursele de infestare.
3. Eliminarea buruienilor – acestea pot găzdui forme de rezistență ale dăunătorilor și bolilor.

Tratarea seminței cu produse omologate rămâne una dintre cele mai sigure metode de prevenție împotriva mălurei, fuzariozei și atacului viermilor sârmă. În plus, semănatul la o densitate optimă, nici prea rar, nici prea des, asigură o dezvoltare viguroasă a plantelor și limitează apariția microclimatului favorabil bolilor.

Intervenții chimice și biologice

Când pragul economic de dăunare este depășit, intervenția cu insecticide sau fungicide devine obligatorie. Alegerea produsului potrivit ține cont de spectrul de acțiune, perioada de carență și impactul asupra mediului.

• Aplicarea fungicidelor: Se recomandă 2-3 tratamente pe sezon, la momente-cheie: faza de frunză-înspicare, înflorit și, dacă este cazul, la apariția simptomelor. Exemple de substanțe eficiente includ tebuconazol, propiconazol, azoxistrobin sau epoxiconazol, regăsite în produse de top pe piața românească. În 2023, peste 80% din fermierii mari au efectuat tratamente preventive, potrivit datelor APIA.
• Insecticide selective: Pentru păduchi și trips se folosesc produse pe bază de lambda-cyhalothrin, acetamiprid sau deltametrin. Este important ca tratamentele să fie alternate pentru a preveni apariția rezistenței.
• Biopreparate: Pentru fermierii care doresc să reducă impactul chimicalelor, există biopreparate pe bază de Bacillus thuringiensis sau extracte vegetale, care pot fi integrate în sistemul de protecție.

Monitorizarea și intervenția rapidă

Fermierii cu experiență știu că monitorizarea atentă a lanului face diferența între un atac izolat și o invazie de proporții. Sondajele periodice, folosirea capcanelor feromonale și colaborarea cu specialiști fitosanitari oferă informații valoroase pentru decizii prompte.

Sfaturi practice de la agricultori cu experiență:

• „Nicio zi fără o vizită în lan!” – așa spun bătrânii agricultori din Câmpia Română. Semnele timpurii, precum frunze răsucite, pete suspecte sau spice albite, trebuie analizate imediat.
• Nu uitați să verificați marginile parcelei, unde dăunătorii apar de obicei prima dată.
• În perioadele cu risc major (umiditate crescută, vânturi calde), intensificați monitorizarea și fiți pregătiți să acționați rapid.

Tehnologii moderne și digitalizare

În ultimii ani, tot mai mulți fermieri din România apelează la aplicații mobile pentru monitorizarea bolilor și dăunătorilor, cu ajutorul imaginilor satelitare sau al dronelor. Platforme precum AgroExpert sau Crop Monitoring permit identificarea timpurie a zonelor cu stres și emit alerte în timp real. Acest gen de tehnologii, deși încă la început, vor deveni în scurt timp parte integrantă din arsenalul oricărui fermier modern.

Cultura de grâu, cu toți dușmanii săi, rămâne profitabilă atât timp cât fermierul este vigilent, informat și dispus să investească în prevenție. Adaptarea tehnologiilor la specificul local, combinată cu experiența din teren, asigură nu doar protecția culturii, ci și liniștea agricultorului în fața provocărilor tot mai variate ale fiecărui sezon.