Soiuri de roșii: cele mai bune și cele mai gustoase


soiuri de rosii

Roșia este una dintre cele mai cultivate și apreciate legume din România, atât pentru aroma, cât și pentru proprietățile nutritive. Să vedem cele mai bune soiuri de roșii, dar si cele mai gustoase soiuri de roșii, precum și cele mai bune rasaduri de roșii cât sau cele mai bune semințe de roșii.

Există sute de soiuri de roșii, care diferă ca formă, culoare, dimensiune și utilizare în bucătărie.

Cum alegem cele mai potrivite soiuri de roșii pentru grădina noastră?

Depinde de gusturile noastre, spațiul disponibil, climă și rezistența la boli. Să vedem care sunt cele mai recomandate cinci soiuri pentru o grădină obișnuită.

Cele mai gustoase soiuri de roșii

Soi de roșii: Cherry

rosii cherry
Roșii cherry

Trăsături specifice soiului de roșii Cherry

  • Cele mai căutate roșii de către români. Considerate a fi cel mai gustos soi de roșii.
  • Dezvoltă fructele în ciorchini și fiecare ciorchine poate avea până la douăzeci și cinci de roșii cherry.
  • Fructele acestei legume sunt rotunde, de culoare roșie aprinsă, cu gust dulceag și sunt utilizate pe scară largă în bucătărie pentru a pregăti salate dar și pentru a fi consumate singure.
  • Recoltarea acestei roșii se face manual atunci când fructele au o culoare roșie aprinsă frumoasă. Puteți recolta o singură roșie sau întregul ciorchine tăind-o cu foarfecele.

Roșia cherry este cea mai mică și dulce, ideală pentru salate și gustări. Are o piele subțire și o pulpă suculentă, crocantă. Se adaptează bine la climatele calde și necesită puțină întreținere.

Planta este nedeterminată, adică continuă să crească și să producă fructe până la îngheț. De asemenea, necesită tăierea regulată a lăstarilor laterali (femele).

Sfaturi de cultivare roșii Cherry

  • Chiar dacă are o rezistență bună, se teme de temperaturi prea scăzute și ar fi indicat să nu expuneți niciodată această plantă la valori sub zece grade; temperatura ideală pentru cultivare poate ajunge până la douăzeci și cinci de grade.
  • Roșia cherry nu este deosebit de solicitantă, se poate adapta chiar și la cele dificile și pietroase, important este că are întotdeauna posibilitatea de a primi apă. Chiar si aceasta planta are insa un sol pe care il prefera, acesta nu este foarte acid sau neutru si bogat in nutrienti.
  • Roșia cherry este o plantă destul de rezistentă, totuși trebuie acordată atenție putregaiului, care vizează sistemul gulerului și rădăcină. În ceea ce privește paraziții, această legumă poate fi victima afidelor, a nematodelor cartofului și a dorifelor, ultimele două atacând masiv rădăcinile.

Soi de roșii: Inimă de bou

soiuri de rosii - inima de bou
Inima de Bou

Trăsături specifice soiului de roșii: inima de bou

  • Caracteristica principală a acestei roșii este forma sa neregulată, asemănătoare cu inima unui bou, și dimensiunea sa destul de mare.
  • În bucătărie, roșia Inima de Bou este foarte căutată, deoarece este un concentrat de pulpă. Pielea este foarte subtire, iar textura este deosebit de carnoasa, savuroasa si parfumata. Datorită proprietăților organoleptice, ajută la digerarea mai bine a pastelor sau a orezului și favorizează eliminarea proteinelor, făcând-o un condiment excelent pentru paste și salate de orez și pentru a însoți carnea și garnitura preparatelor din pește. Un strop de ulei de măsline extravirgin și un praf de sare sunt suficiente pentru a-i spori aroma.
  • Ca și în cazul altor tipuri de soiuri de roșii, inima de vită poate fi păstrată și la frigider într-o pungă de hârtie. Cea mai bună conservare care permite menținerea gustului dulce al pulpei este într-un loc răcoros și uscat.

Inima de bou este cea mai mare și mai cărnoasă roșie, excelentă pentru salate. Are o formă turtită și striată, o culoare roșie intensă și o pulpă fermă și gustoasă.

Se adaptează bine la climatele temperate și umede și necesită tăierea regulată a lăstarilor laterali (femele). Planta este nedeterminată și are nevoie de araci puternici.

Sfaturi de cultivare roșii inima de bou

  • Pentru cei care doresc să-și încerce această practică, recomandăm să semene pământul sau propriile răsaduri la sfârșitul lunii februarie, să fertilizeze pământul cu turbă sau să cumpere răsaduri de la o pepinieră horticolă și să-i transplantezi în pământ în aprilie, pentru a se bucura primele fructe deja din luna iunie.
  • Răsadurile au nevoie de mult spațiu și apă, trebuie să fie distribuite într-un mod rar – chiar la mai mult de 50 de centimetri una de cealaltă – și hrănite cu îngrășământ cu azot, după transplantare, și cu fosfor și potasiu când încep să crească.
  • Plantele cresc foarte inalte, asa ca este indicat sa le sustineti cu bete de lemn sau tije de gradina bine plantate in pamant. Este necesar să le protejați de vânt și să le udați periodic.
  • Bolile care afectează inima de bou: Peronospora care provoacă pete pe frunze și apoi pe tulpină și fructe în urma umidității excesive, Alternaria care provoacă în schimb putrezirea fructelor și poate fi tratată cu tratamente pe bază de cupru, Fusarium (se usucă repede până moare). Pentru a preveni afectarea altor răsaduri, este important să se elimine prompt pe cei afectați de boală. Bacterioza, pe altă parte, determină oprirea creșterii și se identifică cu apariția unor puncte mici pe frunze care pot fi tratate cu tratamente pe bază de cupru.

Soi de roșii: Siriana F1

soiuri de rosii romanesti - siriana F1
Siriana F1

Trăsături specifice soiului de roșii: Siriana F1

  • Fiecare roșie ajunge la greutatea de 120-180 grame.
  • O plantă oferă o producție de aproximativ 3 kilograme pe 5 etaje.
  • Este un hibrid rezistent la majoritatea bolilor.
  • Se poate cultiva atât în solariu cât și în câmp sau în grădină.

Soiul de roșii Siriana F1 este un hibrid realizat în România, deci soi românesc. A fost realizat la Statiunea de Cercetare pentru Legumicultura Buzau.

Este un soi de roșii foarte apreciat atât de cultivatori cât si de consumatori deoarece are un gust deosebit, fiind considerat soiul de roșii cel mai gustos.

Sfaturi de cultivare roșii Siriana F1

  • Nu au cerințe deosebite pentru cultivare. Se folosesc aceleași tehnici ca la roșiile obișnuite.
  • Au o capacitate mare de adaptare la condițiile de mediu.
  • Perioada de vegetație este de aproximativ 100-10 zile și ofera între 3 si 5kg de tomate/plantă.

Soi de roșii: 1600 Buzau

buzau 1600
Roșii 1600 Buzau

Trăsături specifice soiului de roșii 1600 Buzau

  • Soi 100% romanesc
  • Fiecare roșie atinge la coacere in jur de 180-200grame
  • Recoltarea acestei roșii se face manual atunci când fructele au o culoare roșie aprinsă frumoasă. Puteți recolta o singură roșie sau întregul ciorchine tăind-o cu foarfecele.
  • Potențial de producție în câmp: 60-80 t/ha

Soiul de roșii 1600 Buzau este un soi 100% romanesc, produs la Statiunea de Cercetare Legumicola Buzau.

Roșiile Buzau 1600 au o creștere nedeterminată, ajung până la 200 grame, au o formă sferică și culoare roșu-carmin. Fructul are fermitate si nu crapă.

Sfaturi de cultivare roșii 1600 Buzau

  • Chiar dacă are o rezistență bună, se teme de temperaturi prea scăzute și ar fi indicat să nu expuneți niciodată această plantă la valori sub zece grade.
  • Soi viguros adaptat la condițiile din Romțnia, rezistent la boli și patogeni.
  • Este un soi care trebuie cultivat la soare
  • Atinge înălțimi de până la 1,5-1,7m

Soi de roșii: Balkan F1

soi de rosii balkan f1
Roșii Balkan F1

Trăsături specifice soiului de roșii Balkan F1

  • Are o producție de 8-10 tone la hectar.
  • Soi bulgăresc
  • Rosiile au o greutate de 100-120 de grame la coacere, fiecare plantă având 5-6 roșii pe etaj.
  • Soi foarte apreciat pentru gust
  • Rezistent la virusul mozaicul tomatelor, si verticilium.
  • Perioada de vegetație: 65 zile

Soiul de roșii Balkan F1 este de origină bulgărească și este foarte apreciat de către legumicultori. Este considerat un soi foarte gustos, apreciat în gastronomia românească.

Sfaturi de cultivare roșii Balkan F1

  • Este un soi hibrid timpuri, semideterminat.
  • Este recomandat să fie cultivat atât in sere și solarii cât și în aer liber.
  • Este un soi rezistent la virusul mozaicului tomatelor și verticilium.
  • Distanța de cultivare este recomandată: 120-140/30cm, palisat.

Soi de roșii: Rugby F1

soi de rosii rugby f1
Roșii Rugby F1

Trăsături specifice soiului de roșii Rugby F1

  • Are o creștere nedeterminată.
  • Soi bulgăresc
  • Este un soi rezistent la fusarioză, virusul mozaicului, verticilium.
  • Greutatea medie a fructului la maturitate: 200 grame
  • Productivitate ridicată

Soiul de roșii Rugby F1 este foarte apreciat de către legumicultori, are o creștere timpurie, recomandat a fi crescut în spații protejate (sere și solarii).

Este un soi tot de origine bulgărească si are denumirea de Rugby datorită asemănării cu o minge de rugby.

Sfaturi de cultivare roșii Rugby F1

  • Este un soi hibrid timpuri, semideterminat.
  • Este recomandat să fie cultivat mai degrabă în spații protejate, dar se crește bine și în aer liber.
  • Este un soi rezistent la fusarioză, virusul mozaicului, verticilium.
  • Are o productivitate buna, ajungând până la 9-10 tone / ha.

Soi de roșii: Pink Rock F1

soi de rosii pink rock f1
Roșii Pink Rock F1

Trăsături specifice soiului de roșii Pink Rock F1

  • Soi de roșii hibrid cu crestere nedeterminată.
  • Rezistent la nematozi.
  • Productivitate mare.
  • Greutatea roșiei la maturitate: 200g
  • Unele dintre cele mai gustoase roșii, cărnoase și care nu crapă. Dacă ar fi să facem un top al celor mai gustoase roșii, acest soi se afla pe locul 2 dupa roșiile Cherry.

Soiul de roșii Pink Rock F1 se caracterizează printr-o producție foarte ridicată dar este căutat de către legumicultori deoarece este un soi extra timpuriu.

Sfaturi de cultivare roșii Pink Rock F1

  • Soi care se recomandă a fi cultivat în spații protejate (sere și solarii).
  • Tomatele Pink Rock F1 prezinta rezistenta la transport si nu crapa.
  • Perioada de plantare recomandata este primavara si toamna in sere, solarii dar si in camp deschis.

Soi de roșii: San Marzano

soi de rosii san marzano
Roșii San Marzano

Trăsături specifice soiului de roșii San Marzano

  • Fiecare plantă produce 4-5 kg.
  • Se caracterizeaza printr-o aromă intensă și proaspătă.
  • Sunt perfecte pentru a face conserve și suc de roșii.
  • Soi nedeterminat, necesită tăierea regulată a lăstarilor laterali (femele).

San Marzano este cea mai cunoscută roșie pentru sos, dar și pentru roșiile decojite. Are o formă alungită și ascuțită, o culoare roșie aprinsă și o pulpă densă, fără semințe. Are o piele groasă și este ușor de curățat.

Sfaturi de cultivare roșii San Marzano

  • Soiul poate fi semănat în câmp deschis cât și în spații protejate. Pentru cele mai bune rezultate, răsadurile tind să fie lăsate să se dezvolte într-un pat de semințe sau într-o seră și apoi transplantate într-o grădină de legume. Pentru a favoriza înrădăcinarea exemplarelor, este recomandabil să adăugați în gaură pământ de bună calitate și îngrășăminte organice, cum ar fi compost sau gunoi de grajd matur. Apoi solul este udat periodic. 
  • Dacă planta de tomate San Marzano este bine dezvoltată, mai mult de jumătate din tulpină poate fi îngropată.
  • Odata ce leguma incepe sa creasca si pana la sfarsitul maturarii este necesara favorizarea aportului de potasiu.
  • Soiul de tomate San Marzano pot fi afectate de infestările anumitor paraziți, inclusiv ploșnițe, acarieni roșii și afide. Difuzia acestor din urmă insecte poate fi favorizată de viroză și facilitează apariția unor boli (bacterioză, făinare, făinare albă și traheomicoză). De fapt, afidele sug seva plantelor si in acest fel fac transmiterea acestor patologii de la un exemplar la altul mai rapida si mai usoara.

Soi de roșii: Siccagno

soi de rosii rezistent la seceta
Roșii Siccagno

Trăsături specifice soiului de roșii Siccagno

  • Soi italienesc
  • Considerat cel mai rezistent soi de roșii la secetă
  • Productivitate medie
  • Greutatea roșiei la maturitate: 120g
  • Este utilizată pentru sosuri și conserve

Soiul de roșii Siccagno din Sicilia este cel mai rezistent la secetă, ciuperci și spori în general. Are o formă rotundă sau ușor turtită, o culoare roșu închis și o pulpă uscată și compactă. Are o aromă intensă și acrișoară, potrivită pentru sosuri groase și conservate.

Sfaturi de cultivare roșii Siccagno

  • Se adaptează bine la climatele aride sau cu o disponibilitate redusă de apă.
  • Planta este determinată, adică se oprește din creștere după ce a produs un anumit număr de fructe.
  • Este un soi care se potrivește bine în zone aride și secetoase.

Soi de roșii: Gigant Roz

soi de rosii gigant roz
Roșii Gigant Roz

Trăsături specifice soiului de roșii Gigant Roz

  • Un soi foarte apreciat pentru mărimea sa
  • Greutatea roșiei la maturitate: 600g-800g
  • Este utilizat pentru gratinat și umplut

Soiul de roșii Gitant Roz este o roșie care poate atinge dimensiuni considerabile, chiar și peste un kilogram. Are o formă rotundă sau ușor turtită, o culoare roșie aprinsă și o pulpă cărnoasă și suculentă. Este ideal pentru umplut, gratinat sau feliat.

Sfaturi de cultivare roșii Gigant Roz

  • Se adaptează bine la climatele calde
  • Necesită irigare constantă
  • Necesită tăierea regulată a lăstarilor laterali (femele).
  • Planta este nedeterminată

Soi de roșii: Negru Soare

soi de rosii negru soare
Roșii Negru Soare

Trăsături specifice soiului de roșii Negru Soare

  • Soi apreciat pentru culoare
  • Soi adesea folosit în salate
  • Nu este foarte căutat în România

Soiul Negru Soare este o roșie care are o culoare închisă (coaja este bogată în antociani), variind de la violet la maro până la negru. Are o formă rotundă sau ovală, o piele groasă și o pulpă dulce și aromată. Este potrivit pentru salate, sosuri sau conserve.

Sfaturi de cultivare roșii Negru Soare

  • Se adaptează bine la climatele calde
  • Necesită irigare constantă
  • Necesită tăierea regulată a lăstarilor laterali (femele).
  • Planta este nedeterminată

Cele mai bune răsaduri de roșii

Dacă ar fi să facem un top al celor mai bune răsaduri de roșii, pe lângă lista de mai sus, am putea alege încă cel putin 4-5.

Top 5 cele mai bune răsaduri de roșii pentru cultivarea în solar:

  1. Inima de bou
  2. Kingset F1 – soi hibrid nedeterminat (Syngenta), se pretează pentru culturi timpurii în sere și solarii.
  3. Ballet F1 – Soi hibrid semitimpuriu recomandat pentru culturi în sere li solarii. Fructele au greutatea medie intre 170-180g, nu crapă și rezistă vreme îndelungată.
  4. Ghittia – Foarte căutate de consumatori datorită gustului. Soi cu fructe rotunde și roșu aprins.
  5. Momini Salzi – Soi cunoscut si dub denumirea de Lacrimile Fecioarei. Ating greutatea medie de 300-400g, sunt netede, cărnoase, cu tărie medie.

Sfaturi de creștere a roșiilor

EXPUNERE

Roșia are nevoie de expunere în plin soare. Vara, in orele cele mai calduroase, ii place o usoara umbra, incepand de la jumatatea lunii iunie.

TEMPERATURA

Roșia are temperaturi ideale de creștere între 20-24°. Între 18-27° sunt cele mai bune condiții pentru întărirea fructelor, care este dificilă sub 10° și peste 35° (mai ales pentru soiurile vechi și boabe mari). Cu mai puțin de 13° în înflorire, fructele pot fi deformate și cicatrici. La temperaturi de peste 30° în timpul coacerii, umărul fructelor soiurilor sensibile rămâne galben sau verde, în timp ce sub 10° boabele nu reușesc să capete culoarea tipică la coacere. Planta poate suferi daune din cauza frigului intre 0-6° si moare intre 0/ -2°, de aceea este esential sa o protejati cu nailon sau tnt in primele transplanturi.

SOL

Roșia se adaptează oricărui tip de sol, preferând cele cu textură medie, fertile și bine drenate. Îi place pH-ul de preferință între 6-7. La pregătirea solului se recomandă lucrarea adancă (30-40 cm). În ciuda faptului că este o specie foarte rustică, capabilă să ofere adesea rezultate bune, chiar dacă este cultivată mai multe sezoane în același sol, este de preferat să așteptați 3 ani înainte de a transplanta roșiile în solul unde au fost deja cultivate anterior. Este utilă folosirea plantelor altoite, dacă nu se poate respecta momentul corect de rotație.

TRANSPLANTARE

Distanțe: 40-50 cm pe rânduri și 100 cm între rânduri. Pentru soiurile de salsa, distanța dintre rânduri poate fi redusă la 30 cm.

Perioada: plantarea durează din martie (protejat) până în august. De la mijlocul lunii aprilie până în mai este perioada cea mai favorabilă pentru transplantare la câmpie, iunie la dealurile înalte și la munte.

Transplanturi gradate: transplantarea tomatelor nu într-un singur moment, ci în perioade diferite (cu transplanturi lunare, la fiecare 40-50 de zile, din aprilie până în iulie) este cea mai eficientă strategie pentru reducerea riscurilor datorate agenților patogeni și stresului climatic și obținerea mai prelungită. în timp, până toamna târziu.

Protecție: la transplanturile de primăvară devreme, răsadurile trebuie protejate cu nailon (a se aerisi în zilele însorite); in urmatoarele transplanturi, din aprilie pana in august, se exploateaza TNT-ul alb, pentru a fi indepartat dupa 1-2 saptamani.

FERTILIZARE

Alimentația echilibrată distribuită în timp vă permite să obțineți producție maximă din cultura tomatelor. Pe lângă azot, fosfor și potasiu, roșiile au nevoie de cantități mari de calciu și magneziu.

  • Fertilizare de bază: cu 2-3 săptămâni înainte de transplant, se adaugă o cantitate abundentă de materie organică (dacă nu a fost distribuită toamna): gunoi de grajd matur (sau gunoi de grajd) și un îngrășământ NPK (de exemplu 2-1-2), care se amestecă cu solul in gaura, in primii 20-30 cm.
  • Dupa fertilizarea initiala se va putea interveni la fiecare 3 saptamani cu ingrasamant mineral NPK (N:P:K 1:3:1 pana la inflorire, N:P:K 1:1:3 de la marire pana la maturitate), sau alternand excremente de pui și agrogel. Cantitățile exagerate de azot (sau gunoi de grajd), mai ales la soiurile mai viguroase, pot provoca o dezvoltare excesivă a vegetației în detrimentul fructelor.
  • Fertilizarea de urgență: este esențială dacă creșterea plantelor se oprește în stadiile incipiente, din cauza stresului de mediu sau a penuriei. Se poate face cu îngrășăminte cu efect rapid sau prin irigare cu gunoi de grajd înmuiat în apă (sau gunoi de grajd înmuiat), săptămânal, până la reluarea plantelor.

IRIGARE

Roșia este capabilă să supraviețuiască cu rezerve limitate de apă, dar lipsa cronică de apă dă naștere plantelor piernicite, cu producție mult mai mică decât potențialul real al soiului. 

Primavara, rosiile se uda in mod normal de 2-3 ori pe saptamana: frecventa si cantitatea variaza in functie de caracteristicile solului, stadiul de dezvoltare a plantelor si conditiile climatice. Între o intervenție și următoarea, lăsați stratul de suprafață de sol din jurul plantelor să se usuce, pentru a evita stagnarea. În primele etape după înrădăcinare, dacă vremea este răcoroasă, dar nu plouă, vor fi suficiente 1-2 tratamente săptămânale. 

Cantitatile trebuie sa permita apei sa patrunda in profunzime, sa garanteze o autonomie de cateva zile. Se va uda din nou atunci când solul este uscat la suprafață și plantele vor prezenta un ușor stres, asumând o culoare ternă. 

De la începutul înfloririi, cantitățile vor crește și se va atinge necesarul maxim pe măsură ce mai multe coarne sunt umflate și temperaturile sunt ridicate. Vara este nevoie de mult mai multa apa si interventii mai dese, pana la 2-4 pe saptamana (pana la 4-6 litri pe zi cu plante incarcate cu fructe, in perioadele cele mai calduroase si secetoase). Î

n această fază plantele nu trebuie să intre în lipsuri de apă, pentru a produce cel mai bine și pentru a reduce riscurile de putrezire apicală.

ÎNGRIJIREA CULTURALĂ

Mulcirea: mulcirea solului cu nailon „afumat” sau verde este utilă în special în transplanturile timpurii și în zonele deluroase, în timp ce nailonul alb sau paiele sunt mai bune vara. Mulcirea vă permite să preveniți infestările cu buruieni și să mențineți umiditatea solului pentru mai mult timp (atenție: cu mulcire, reduceți rezervele de apă în perioadele răcoroase!). Este esențial să-l asociem cu formarea stratului, în solurile argiloase. Prin utilizarea mulciului cu nailon, irigarea prin picurare devine mai practică.     

Protecție cu Nylon: la transplanturile timpurii (din februarie până la sfârșitul lunii martie) cultivarea în spații protejate cui nailo sau sticlă oferă unele avantaje, precum recoltarea mai devreme, disponibilitatea produsului pe o perioadă mai lungă, controlul mai ușor al mucegaiului pufos. Pe măsură ce temperaturile în timpul zilei cresc, este necesară aerisirea tunelurilor în timpul zilei și deschiderea lateralelor vara, pentru o înălțime de minim 140 cm vara. De asemenea, umbrirea este recomandată din luna iunie.

Copilirea roșiilor: în timp ce roșiile pitice nu necesită tăiere, la cele „nedeterminate”, lăstarii axilari sau „feminini” trebuie îndepărtați continuu (foto 2), începând cu 2-3 săptămâni după transplantare. Aceștia sunt lăstarii care cresc în punctul de introducere a frunzelor pe tulpina plantei. La soiurile nedeterminate, acestea trebuie îndepărtate săptămânal, lăsând să se dezvolte doar vârful plantei, care va câștiga astfel mai multă putere. 

Această operațiune favorizează o producție mai echilibrată și o sănătate mai bună a plantelor și fructelor. Operația, cunoscută sub numele de „castrare” este foarte simplă și se realizează prin ruperea cu degetele (sau tăierea cu foarfecele) a lăstarilor care ies din tulpină, la o lungime de 5-10 cm. Femelele vor crește din nou și vor fi eliminate continuu. In perioadele de crestere rapida a plantelor vom interveni de cateva ori pe saptamana. În momentul transplantării, este recomandabil să lăsați una sau două femele să crească, timp de câteva săptămâni: cel mai puternic va acționa ca un vârf „de rezervă”, dacă creșterea vârfului principal al plantei se oprește. La soiurile pitice (determinate), femelele nu trebuie eliminate, deoarece productivitatea plantelor s-ar reduce semnificativ.

Rărirea frunzelor: este indicat să subțiezi frunzele care acoperă ciorchinii în zonele aflate în permanență la umbră. În schimb, lăsați frunzele care adăpostesc boabele de soarele de după-amiază, pentru a evita arsurile solare. După recoltarea primelor ciorchini de roșii, îndepărtați treptat frunzele bazale ale plantei, până la 50 cm înălțime. De asemenea, tăiați frunzele care prezintă pete maro sau îngălbenire puternică.

Tratamente: pentru a preveni mucegaiul pufos, nebulizați produsele pe bază de cupru la fiecare 15 zile. (Amestec Bordeaux, hidroxid etc.). La temperaturi sub 8°, înlocuiți cuprul cu Propolis. În perioadele ploioase, utilizați chitosan și făină de rocă (sau produse sistemice preventive pentru mucegaiul pufos). Făina de rocă (zeolit ​​etc.), pulverizată săptămânal, oferă și avantajul de a reduce atacurile multor paraziți, protejând boabele cele mai expuse la soare de arsurile solare.


admin

0 Comments

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *