Cultura de zmeură se înscrie în ansamblul de culturi care sunt considerate a fi în curs de dezvoltare.
Centrul de origine al zmeurii roșii (Rubus idaeus L.) este considerat a fi situat în Asia Mică, iar romanilor li se atribuie răspândirea plantei în toată Europa. În prezent, zmeura poate fi găsită pe toate continentele, cu excepția Antarcticii, deși distribuția lor este centrată în principal în emisfera nordică, cu accent deosebit pe Asia, Europa și America de Nord.
Zmeura este considerată o cultură relativ recentă în comparație cu alte specii de fructe precum mărul sau piersicul, deoarece cultivarea sa a început în urmă cu aproximativ 450 de ani.
Zmeura este o plantă aparținând familiei Rosaceae și genului Rubus L., care este subdivizată în 12 subgenuri, cu subgenul Idaeobatus, căruia îi aparține zmeura, aproximativ 200 de specii. Speciile din subgenul Idaeobatus sunt distribuite în Asia, Africa, Australia, Europa și America de Nord. Cea mai mare diversitate este concentrată în sud-vestul Chinei.
Distribuția speciilor de zmeură a avut loc probabil din centrul diversității din China către întreaga emisfera nordică. În prezent, zmeura cultivată comercial este derivată din zmeura roșie europeană (Rubus idaeus L.) și zmeura roșie nord-americană (Rubus strigosus Michx.) și neagră (Rubus occidentalis L.). Diversitatea enormă existentă în cadrul genului Rubus a permis obținerea de noi soiuri prin programe de ameliorare, deoarece hibridizarea este destul de ușor de realizat. Acest lucru se poate întâmpla între soiurile roșii și negre, producând fructe violete. De asemenea, este frecventă apariția mutațiilor la zmeura roșie dând naștere la fructe galbene sau portocalii.
Din punct de vedere morfologic, este un arbust de 40 până la 60 cm înălțime, care are un sistem radicular fasciculat, ocupând în general primii 25 cm ai solului, constituind structura perenă a plantei. De aici apar în fiecare an lansări noi, care se numesc primocani în cazul lansărilor din primul an și floricani în cazul lansărilor din al doilea an. Florile de zmeura sunt hermafrodite, inflorirea incepe la varf, urmata de aparitia succesiva a florilor spre baza. Florile secretă cantități mari de nectar foarte atractiv pentru insectele polenizatoare, albina domestică fiind principalul polenizator folosit. Fructul este format din multiple drupeole, extrem de fragile, iar manipularea lor trebuie limitată la minimum esențial.
Cerințe pedoclimatice ale zmeurei
România are, în majoritatea regiunilor, condiții favorabile cultivării zmeurii în aer liber, întrucât nu are veri caracterizată de temperaturi ridicate și umiditate relativă scăzută decât în unele zone. Acolo unde temperaturile sunt prea ridicate vara, cumulate cu umiditatea scăzută, se pot lua măsuri pentru protejarea culturilor de razele soarelui și de asemenea, utilizarea irigatului prin picurare.
Clima favorabilă la cultura de zmeură
Clima, împreună cu solul, sunt factori fundamentali pentru dezvoltarea adecvată a culturii de zmeură, având în vedere condițiile climatice optime datorită apariției iernilor blânde și a verilor lungi și blânde. Pot fi luați în considerare următorii factori climatici care influențează cel mai mult adaptarea și productivitatea culturilor: temperatura, precipitațiile, umiditatea relativă și vântul.
Temperatura
În ceea ce privește temperatura, zmeura necesită temperaturi scăzute pentru a întrerupe starea de repaus (o cerință care în România este îndeplinită). Pe de altă parte, zmeura, în perioada de înflorire, este foarte sensibilă la temperaturile scăzute din primăvară și, în perioada de maturare a fructelor. Este sensibilă la temperaturi de peste 25 și 30°C, în special când există lumină solară intensă, ceea ce poate duce la arsuri ale fructelor.
Precipitațiile
O distribuţie regulată a precipitaţiilor, în special toamna şi la începutul primăverii este foarte benefică pentru cultura de zmeură, în special atunci când este instalată în soluri adânci şi bine drenate. Dimpotrivă, atunci când sunt perioade de precipitații abundente în timpul iernii, care provoacă aglomerarea apei, poate apărea deteriorarea plantelor și chiar duce la moartea acestora prin asfixierea rădăcinilor.
Umiditatea relativă
Umiditatea relativă este un factor important în producția de zmeură și în dezvoltarea corectă a fructelor întrucât, în condiții de umiditate relativă scăzută, fructele pot să nu atingă dimensiunile dorite. De asemenea, un nivel ridicat de umiditate relativă poate duce la apariția infecțiilor fungice în fructe și frunze, pe lângă reducerea duratei de viață a acestora.
Vântul
Vânturile puternice pot provoca daune grave plantelor, ceea ce poate cauza ruperea vârfurilor, deshidratarea țesuturilor și căderea mugurilor fructiferi.
Solul
În ceea ce privește solul, zmeura se dezvoltă mai bine în soluri adânci, bine drenate, cu capacitate bună de reținere a apei, fertile, bogate în materie organică (peste 5%) și cu un pH neutru până la ușor acid (5,5 la 6).
Având în vedere caracteristicile sistemului radicular, trebuie alese soluri nisipoase-argiloase, evitate solurile argiloase și compacte care, din cauza drenajului deficitar, pot duce la apariția unor zone de aglomerație cu apă și, în consecință, moartea plantelor din cauza asfixiei rădăcinilor și a apariția clorozei.
Ciclul biologic la zmeură
La zmeura, ciclul biologic de crestere incepe cu dezvoltarea mugurilor aflati in sistemul radicular, care pot fi muguri radiculari sau muguri axilari ai lastarilor. Din acești muguri apar în fiecare an noi lansări, care pot apărea pe tot parcursul sezonului de vegetație.
Putem distinge două tipuri de zmeură folosită în producţie, în funcţie de obiceiurile de fructificare, soiurile de fructificare neremontată sau floricane şi soiurile de fructificare remontată sau primocane.
Soiuri Neremontabile (Floricane) Sunt soiuri a căror fructificare are loc numai după un an de creștere vegetativă și o perioadă de repaus în timpul iernii.
Sunt bianuale, adica eliberarile din primul an sunt vegetative (primocane), diferentiind in anul II pentru productia de fructe (floricane).
Lăstarii cresc până când zilele scurte sau vremea rece își limitează creșterea, moment în care planta intră în perioada de repaus. Pentru a depăși starea de repaus, aceste soiuri au nevoie de 800 până la 1600 de ore de frig (temperatură sub 7,2°C).
De îndată ce apar temperaturi mai ridicate (peste 7,2°C) și după îndeplinirea cerințelor de frig, este posibilă începerea germinării mugurilor roditori.
Când nevoile de frig nu sunt satisfăcute și, prin urmare, repausul nu este întrerupt, se poate întâmpla să aibă puține ramuri de rod. Prin urmare, este fundamentală adaptarea alegerii soiurilor la condițiile zonelor în care se vor instala plantațiile, alegând în acest caz soiuri cu cerințe scăzute de frig.
Soiurile remontante (Primocane). Sunt soiuri a caror fructificare are loc in același an, in perioada de crestere. Când plantele de zmeură remontantă sunt plantate primăvara devreme, fructele pot fi recoltate toamna, iar în anumite condiții este posibil să se obțină o a doua recoltă în primul an.
Timpul care separă prima recoltă de a doua depinde de înălțimea la care sunt tăiați lăstarii după prima recoltă. Dacă tăierea se efectuează imediat sub zona care a produs prima producție, atunci este posibil să se obțină o a doua recoltă în aproximativ 12 săptămâni, dar dacă tăierea se efectuează la nivelul solului, atunci poate dura aproximativ 20 de săptămâni sau mai mult până când reușește să obțină o a doua recoltă.
Cerințele de frig la zmeura remontantă sunt mai mici. Odată cu introducerea remontante, toamna a devenit încă un sezon de producere a fructelor de zmeură de înaltă calitate.
Înflorirea
Florile de zmeură sunt hermafrodite, iar soiurile cultivate sunt autofertile. Florile produc o cantitate mare de nectar, ceea ce le face foarte atractive pentru principala insecta polenizatoare, albina.
Fructificare
Soiurile care nu se remontează, după cum am menționat mai sus, au un ciclu bianual, ceea ce înseamnă că fructificarea are loc în al doilea an, după un prim an de creștere vegetativă și o perioadă de repaus în timpul iernii. În al doilea an are loc formarea fructelor după care lăstarii mor, fiind înlocuiți cu alții noi.
Tehnologii de producție
Tehnologiile de producție de zmeură au evoluat pentru a asigura nu numai câștiguri în productivitate și calitatea fructelor, ci și sustenabilitatea și echilibrul sistemului de producție, încercând în același timp să răspundă nevoilor pieței.
Producția de zmeură în aer liber
Cultura de zmeură în aer liber se adaptează la majoritatea regiunilor țării, cu excepția zonelor unde temperaturile sunt prea coroborate cu umiditatea relativă scăzută vara. Un alt factor este numărul insuficient de ore de frig în timpul iernii, necesar pentru ca plantele de zmeură să întrerupă repausul. Dar în țara noastră nu există această problemă.
Cultura protejata de zmeură
Un sistem alternativ de producere a zmeurii in cultura protejata consta in folosirea metodei hidroponice (sau semihidroponice), in sera metalica, in vaze cu substrat inert, nutrientii fiind furnizati prin solutia de irigare. Acest sistem permite producția în zone cu soluri nefavorabile culturii sau acolo nu există spațiu suficient.
Soiuri de zmeură
Există astăzi pe piață o mare varietate de zmeură, obținute prin programe de ameliorare, ale căror obiective principale vizează calitatea fructelor, productivitatea, rezistența la dăunători și boli și adaptabilitatea plantelor la factorii de mediu, în prezent este posibil să se producă această cultură în regiuni în care anterior ar fi fost imposibil.
Din punct de vedere comercial, principalele tipuri de zmeură sunt roșii, negre și violete, acestea din urmă rezultând din încrucișarea dintre zmeura roșie și neagră, deși în prezent există deja zmeura cu alte culori, precum galbenul, care încep să trezească un oarecare interes pentru piaţă.
Mai jos sunt câteva soiuri care prezintă interes în prezent nu doar la nivel comercial, ci și pentru condițiile din țara noastră: Kweli, Imara, Adelita, Kwanza și Maravilla, deși există multe alte soiuri folosite.
Kweli este o varietate de zmeură remontantă care se potrivește bine producției în majoritatea climatelor și condițiilor de creștere. Este destinat producerii de fructe în perioada de primăvară și toamnă, cu producții foarte mari și fructe de calibru, calitate, aromă și rezistență a frcutelor post-recoltare înaltă (7 zile), permițând transportul pe distanțe lungi.
Imara este un soi de zmeură reontantă foarte viguroasă, cu randamente ridicate. Este destinată pentru producția de toamnă/iarnă. Fructele au o culoare roșie foarte închisă și strălucitoare, sunt ușor de recoltat, rezultând o performanță foarte eficientă.
Soiul de zmeura Adelita cu potential productiv ridicat, fructe mari si foarte uniforme, cu o viata comerciala foarte lunga. Au un gust dulce, ușor acid.
Kwanza este un soi cu fructe roșii portocalii, cu o bună conservare post-recoltare și rezistență ridicată la boli. Este considerat un soi cu termen de valabilitate bun și recoltare eficientă.
La alegerea soiului, producatorul trebuie sa tina cont nu doar de aspectele legate de adaptarea soiurilor la conditiile climatice ale regiunii producatoare, ci si de aspectele legate de comercializarea productiei. Existența soiurilor timpurii și târzii permite o oarecare flexibilitate în încercarea de a aproviziona piața în perioadele de cerere mai mare și prețuri mai mari.
Pe de altă parte, tipul de fructe determină destinația acestuia, fie că este de vânzare în stare proaspătă, fie pentru industria prelucrătoare, de care trebuie luată în considerare și la alegerea soiurilor.
Alți factori precum rezistența la dăunători și boli, rezistența la manipulare, adaptabilitatea la recoltarea mecanică atunci când destinația este industria de prelucrare.
Cultura de zmeură
În prezent putem găsi producţie de zmeură răspândită în toată ţara, deşi încă cu o suprafaţă foarte redusă. Nevoia mare de forță de muncă, combinată cu faptul că este un produs cu valoare adăugată mare, se traduce în zone de producție la scară mică asociate cu companii, majoritatea fiind deținute de familii.
Deși este posibil să se producă culturi în aer liber, culturile protejate capătă din ce în ce mai multă expresie, datorită avantajelor pe care le prezintă, după cum am menționat mai sus.
Alegerea terenului pentru cultura de zmeură
În ceea ce privește tipul de sol, zmeura crește cel mai bine în soluri fertile, bine drenate, lutos-nisipoase.
Pregătirea terenului
Ca și în cazul altor culturi, poate fi necesară efectuarea unor lucrări. Mobilizarea solului favorizează decomprimarea și aerarea acestuia, fiind o operațiune importantă pentru ca cultura de zmeură să fie efectuată înainte de plantare.
De asemenea, analizele solului ar trebui efectuate cu mult timp înainte pentru a determina necesitatea corecțiilor pH-ului, precum și a fertilizării de fond, pentru a crește conținutul de materie organică, ceea ce va face posibilă punerea la dispoziția plantelor a nutrienților necesari.
Înainte de plantare, se pot instala sistemul de irigare și structura de susținere a plantelor. Necesitatea unei structuri de susținere este legată de faptul că stâlpii se rup nu sunt susținuți. De asemenea, permite ca operațiunile culturale să fie procesate mai ușor.
Combaterea buruienilor pe linie se poate face folosind un sistem de mulcire. Între rânduri, combaterea buruienilor se poate realiza prin acoperirea cu iarbă, naturală sau semănată. După cum s-a menționat anterior, este din ce în ce mai frecventă amplasarea tunelurilor de plastic peste rândurile de plantare, pentru a anticipa producția de primăvară, cu posibilitatea de a plasa ulterior un paravan de umbră peste tuneluri, când valorile temperaturii cresc vara.
Fertilizare la zmeură
Este necesară fertilizarea și are ca scop optimizarea productivității culturii. Diferitele elemente joacă roluri diferite, azotul fiind cel mai important, deoarece este nutrientul fundamental pentru creșterea și vigoarea plantelor.
Fosforul este un nutrient foarte important pentru formarea florilor si a fructelor tinere, favorizand si dezvoltarea vegetativa si stabilitatea sistemului radicular.
Potasiul este important pentru calitatea fructelor, fiind foarte mobil, atât în plantă, cât și în sol, fixându-se rapid. Întrucât zmeura este o plantă cu creștere foarte rapidă, care epuizează rapid solul, este esențial furnizarea de nutrienți necesari și este indicat să se efectueze analize de sol și/sau foliare pentru a putea fi evaluate nevoile reale ale culturii.
Irigare
Ca și în cazul oricărui alt fruct mic, în ceea ce privește udarea este esențial să se evite umiditatea excesivă deoarece poate duce la putrezirea rădăcinilor. In cazul zmeurei, la instalare, este indicat sa folositi banda dubla pentru a mentine nivelul de umiditate in creasta cat mai omogen. Poate fi necesar, mai ales vara, udarea de mai multe ori pe zi pentru a scădea temperatura de la suprafața solului. După cum sa menționat anterior, utilizarea sondelor și a furtunului de picurare fac posibile evaluarea nevoilor reale de apă ale culturii, evitând udarea excesivă sau insuficientă.
Tăierea și tunderea
La zmeura exista diferite tipuri de taiere in functie de obiectivele de atins. Tăierile de întreținere urmăresc obținerea unei bune distribuții, pentru a permite pătrunderea luminii și ventilației. Încercați să eliminați lăstarii care apar între linii, pentru a menține densitatea de plantare și lățimea liniei.
Tăierea fructiferă urmărește să asigure nu doar o bună productivitate, ci și să atingă timpii de producție doriti în funcție de nevoile pieței, în funcție de tipul de soi de zmeură și de obiceiurile sale de fructificare: La soiurile neremontabile se elimină lăstarii care au rodit, deoarece aceștia devin neproductivi.
Lăstarii de anul trecut, care vor fi următorii lăstari productivi, ar trebui tăiați la aproximativ 1,80 m și fixați de structura de susținere. Longevitatea zmeurei este de 3 până la 5 ani, după care trebuie înlocuită.
Recoltarea
Starea de maturare a zmeurei la momentul recoltarii depinde de soiuri si de destinatia productiei, adica in cazul fructelor destinate pietei interne sau prelucrarii aceasta are loc cand fructele sunt la maturitatea fiziologica si cand sunt destinate exportului trebuie recoltate mai devreme pentru a rezista mai bine la manipulare si transport.
În orice caz, trebuie evitată manipularea excesivă a fructelor, acestea fiind foarte fragile. Fructele care sunt supracoapte sau deteriorate ar trebui, de asemenea, recoltate pentru a evita răspândirea bolilor.
Recoltarea trebuie efectuată la primele ore ale zilei, fructele fiind care trebuie trimise spre distribuție și comercializare în termen de maximum 24 de ore.
Deoarece zmeura, atunci când este scoasă din recipient, încă respiră (eliberând energie și căldură), termenul de valabilitate este mai scurt decât pentru majoritatea celorlalte fructe, motiv pentru care zmeura trebuie să fie refrigerată imediat după recoltare și în timpul transportului până ajunge la consumator.
Înmulțire zmeură
Zmeura este o plantă care poate fi înmulțită atât prin sămânță, cât și prin butași.
Semănat
Semănatul zmeurii se poate face la sfârșitul toamnei sau primăvara prin așezarea semințelor pentru a germina în gropi bine drenate distanțate între ele de aproximativ 40/50 cm, pe rânduri și la aproximativ 1 metru între ele rândurile.
Înmultirea vegetativă (puieți)
În înmulțirea vegetativă trebuie avut în vedere că zmeura produce anual mulți lăstari din rădăcini, dar fiecare trăiește doi ani; Acești lăstari produc fructe in al doilea an in iulie-august, dupa care se usuca si trebuie taiati.
Înmulțirea pe cale vegetativă are loc prin separarea puieților tineri de planta mamă și plasarea acestora într-un substrat bogat în substanță organică, eventual foarte moale și nisipos. Acest lucru va permite formarea unui sistem radicular bun.
Înmulțirea prin butași verzi
Se vor folosi lăstari rezultați din tăierile de rărire. În general aceste tăieri au loc in lunile mai și iunie. Se vor alege lăstarii sănătoși, cu lungimea de 10-15cm, care au 2-3 frunze.
Pentru a avea cei mai buni butași, trebuie tăiați de la nivelul solului, apoi plasați intr-o soluție cu hormon de creștere (stimulator de creștere) pentru aproximativ 15-20 ore.
După trecerea timpului, butașii pot fi plantați in ghivece sau în seră intr-un sol bogat în substanță organică.
0 Comments