Creșterea animalelor extensiv vs intensiv: comparație, avantaje și dezavantaje

România are o tradiție solidă în creșterea animalelor, iar această ramură rămâne un pilon de bază al economiei rurale. De la stânele din Munții Apuseni, unde oile pasc liber pe pășunile alpine, până la marile ferme moderne din lunca Dunării, metodele de creștere a animalelor acoperă un spectru larg, de la practici tradiționale până la tehnologii de ultimă generație. Fiecare sistem are specificul său, avantajele și provocările sale, iar fermierii din întreaga țară se confruntă cu decizii esențiale privind modul optim de a-și organiza activitatea.

Alegerea între creșterea extensivă și cea intensivă nu este doar o chestiune tehnică sau economică, ci implică și factori legați de mediu, bunăstarea animalelor, piață și tradiție. Unii crescători preferă ritmul lent, natural, al pășunatului, unde animalele se dezvoltă într-un cadru apropiat de cel natural. Alții, însă, aleg să investească în ferme mari, cu hale moderne, sisteme automatizate și productivitate ridicată, pentru a răspunde cerințelor pieței actuale. În cele ce urmează, vom explora în detaliu diferențele esențiale dintre cele două sisteme, avantajele fiecăruia, dar și provocările pe care le implică.

Diferențe esențiale între creșterea extensivă și intensivă

Cele două sisteme de creștere a animalelor, extensiv și intensiv, se disting prin modul de organizare, resursele utilizate și impactul asupra mediului și calității produselor. În România, încă există o proporție semnificativă de ferme familiale și gospodării ce practică creșterea extensivă, însă în ultimii ani numărul fermelor intensive, axate pe eficiență și producție în masă, a crescut semnificativ, impulsionat de accesul la fonduri europene și tehnologii moderne.

Creșterea extensivă presupune utilizarea unor suprafețe mari de teren, cu un număr relativ mic de animale pe hectar. Animalele sunt lăsate să pască liber sau semilibere, ciclurile naturale fiind respectate într-o măsură mare. Acest sistem este întâlnit mai ales în zonele de deal și munte, dar și în zonele cu pășuni naturale de câmpie. De exemplu, în județul Sibiu, peste 70% din crescători utilizează încă metode extensiv-tradiționale pentru ovine și bovine. Investiția inițială este mai mică, dar și randamentul pe animal sau pe hectar este mai scăzut.

Creșterea intensivă implică adăpostirea unui număr mare de animale pe o suprafață relativ restrânsă, cu hrănire controlată, tehnologii moderne de ventilație, iluminare, monitorizare și tratament. În acest sistem, accentul cade pe productivitate, eficiență și optimizarea costurilor. De exemplu, în zona Aradului, fermele de suine și păsări intensive asigură peste 60% din producția locală de carne, cu randamente foarte mari pe hectar sau pe cap de animal.

Un alt aspect important este legat de resursele implicate. Sistemul extensiv valorifică resursele naturale (pășuni, fânețe), cu inputuri externe minime, pe când cel intensiv depinde de achiziția de furaje concentrate, suplimente nutritive, medicamente și tehnologii performante. Impactul asupra mediului diferă: sistemul extensiv menține biodiversitatea și fertilitatea solului, în timp ce cel intensiv poate genera poluare și consum ridicat de resurse.

În ceea ce privește bunăstarea animalelor, creșterea extensivă oferă condiții mai apropiate de cele naturale, cu libertate de mișcare, pe când sistemul intensiv, deși permite monitorizarea sănătății și a productivității, poate limita comportamentul natural al animalelor, ceea ce ridică întrebări legate de etica practicilor folosite.

Avantajele creșterii animalelor în sistem extensiv

Unul dintre cele mai mari atuuri ale sistemului extensiv este calitatea superioară a produselor: lapte, carne, ouă cu gust autentic, apreciate tot mai mult pe piața internă și la export. De exemplu, brânza de burduf de munte sau laptele de la vacile crescute pe pășunile alpine sunt recunoscute pentru aroma distinctă, conferită de flora spontană. Conform datelor MADR, produsele provenite din sistem extensiv sunt tot mai căutate la târgurile locale și în magazinele specializate, unele dintre ele obținând certificări de produs tradițional sau ecologic.

Un alt avantaj major este costul redus al inputurilor. Fermierul valorifică pășunile naturale, recoltează fânul, iar animalele se hrănesc preponderent cu resurse locale. În acest fel, dependența de furaje scumpe, concentrate sau importate scade simțitor. De pildă, un cioban din zona Branului cheltuie cu peste 30% mai puțin pe an pentru hrana oilor, față de un crescător în sistem intensiv.

Rezistența animalelor la boli este un alt punct forte. Animalele crescute în aer liber dezvoltă o imunitate mai robustă, având mai puține probleme de sănătate cauzate de stres sau de lipsa mișcării. Statisticile arată că în fermele extensive, mortalitatea juvenilă este cu până la 40% mai mică la ovine, comparativ cu fermele industriale, unde aglomerația poate favoriza apariția epidemiilor.

Sistemul extensiv contribuie și la protejarea mediului. Pășunile întreținute de animale previn îmburuienarea, mențin biodiversitatea și fertilitatea solului. În plus, emisiile de gaze cu efect de seră per animal sunt mai mici, deoarece furajarea este bazată pe vegetație naturală, nu pe concentrate cu amprentă de carbon ridicată. Zone ca Maramureșul sau Țara Hațegului sunt exemple vii unde tradiția extensivă a păstrat peisaje rurale deosebite și habitate valoroase.

Nu în ultimul rând, menținerea tradițiilor și a comunităților rurale este un avantaj greu de cuantificat, dar extrem de important. Creșterea extensivă implică întreaga familie, păstrează meșteșuguri vechi, festivaluri și obiceiuri locale. Multe sate din Transilvania și Moldova supraviețuiesc economic datorită acestui tip de agricultură, iar tinerii care aleg să revină la sat găsesc în extensiv o cale de a valorifica moștenirea lăsată de bunici.

Beneficiile și provocările creșterii intensive a animalelor

Creșterea intensivă a animalelor s-a dezvoltat accelerat după 2007, odată cu accesarea fondurilor europene și creșterea cererii pentru produse animale la nivel industrial. Principalul beneficiu este productivitatea ridicată: mai mult lapte, carne sau ouă pe metru pătrat sau pe cap de animal. De exemplu, o fermă de vaci de lapte din județul Timiș poate produce peste 10.000 litri/an/cap, față de media națională de circa 4.500 litri în sistem extensiv.

Controlul strict al parametrilor de creștere permite reducerea riscurilor și optimizarea resurselor. Fermierii pot monitoriza digital sănătatea animalelor, calitatea furajelor, parametrii de microclimat, prevenind astfel pierderile majore. În fermele avicole intensive, mortalitatea la pui a scăzut sub 2%, comparativ cu 8-10% în sistemele semiintensive sau gospodărești, potrivit datelor INS.

Un alt avantaj este asigurarea constantă a volumului și calității produselor. Supermarketurile și procesatorii cer livrări regulate, cu standarde exacte de calitate. Doar fermele intensive pot garanta aceste cerințe, ceea ce le asigură contracte stabile și acces la finanțări. Astfel, crescătorii din Bărăgan au reușit să exporte carne de porc chiar și pe piețe exigente, cum ar fi Germania sau Olanda.

Totuși, creșterea intensivă vine cu provocări considerabile. Costurile inițiale sunt ridicate: construcția de hale, instalații automate, echipamente performante, forță de muncă specializată. De exemplu, o fermă de 1.000 de suine necesită peste 500.000 euro investiție doar pentru infrastructură, fără a include costurile cu animalele și furajele.

Riscurile sanitare și impactul asupra mediului sunt alte probleme. Densitatea mare de animale favorizează răspândirea rapidă a bolilor (de ex. pesta porcină africană, gripa aviară), necesitând măsuri stricte de biosecuritate și utilizare sporită de antibiotice. De asemenea, gestionarea deșeurilor (gunoi de grajd, ape uzate) și emisiile de amoniac pot genera poluare, dacă nu sunt respectate normele de mediu. În ultimii ani, autoritățile au intensificat controalele, iar amenzile pentru poluare au crescut cu 40% față de 2019.

Nu trebuie ignorate nici controversele legate de bunăstarea animalelor. Deși tehnologia permite monitorizarea sănătății, lipsa spațiului, lumina artificială permanentă și lipsa stimulilor naturali pot induce stres și comportamente anormale. Societatea civilă și unele ONG-uri au tras semnale de alarmă, iar tendința europeană este de a impune treptat standarde mai ridicate de bunăstare, ceea ce va duce la creșterea costurilor pentru fermieri.

Creșterea animalelor: ce sistem se potrivește fermei tale?

Alegerea sistemului optim de creștere a animalelor nu are o soluție universal valabilă. Fiecare fermier trebuie să țină cont de specificul zonei, resursele disponibile, obiectivele de afaceri și preferințele personale. În multe cazuri, o abordare mixtă sau adaptată la condițiile locale poate oferi cele mai bune rezultate.

Factori de luat în calcul:

• Suprafața de teren disponibilă: Dacă dispui de pășuni întinse și soluri de calitate, sistemul extensiv poate fi mai rentabil și mai sustenabil.
• Capitalul de pornire: Fermele intensive necesită investiții mari, dar pot aduce profituri rapide dacă sunt bine gestionate.
• Accesul la piață: Dacă ai contracte cu supermarketuri sau procesatori mari, sistemul intensiv poate asigura volumul și calitatea cerute. Pentru piața locală, directă, extensivul și produsele tradiționale au mare succes.
• Forța de muncă: Creșterea extensivă implică mai multă muncă manuală, adesea asigurată de familie. Intensivul presupune personal specializat, dar mai puțin numeros.
• Reglementările de mediu și bunăstare: Zonele protejate sau cu restricții de mediu favorizează extensivul, în timp ce zonele industriale permit dezvoltarea fermelor intensive.

Exemple locale relevante:
În zona Mărginimii Sibiului, creșterea extensivă a oilor este integrată cu prelucrarea tradițională a laptelui, generând plusvaloare prin produse artizanale. În schimb, în Banat, fermele intensive de porci și păsări au reușit să atragă investiții străine și să creeze locuri de muncă bine plătite, cu impact semnificativ în economie.

Tabel comparativ:

Recomandări practice:

• Pentru ferme mici și mijlocii, cu resurse limitate, sistemul extensiv sau semiintensiv poate fi mai profitabil pe termen lung, mai ales dacă se pune accent pe calitate și produse cu valoare adăugată.
• Pentru cei care vor să scaleze rapid și să acceseze piețele mari, sistemul intensiv, cu respectarea normelor de mediu și bunăstare, reprezintă o opțiune viabilă, însă necesită gestionare profesionistă și acces la creditare.
• Din ce în ce mai mulți fermieri aleg să investească în agricultură ecologică, care combină elemente din ambele sisteme: producție mai mare decât extensivul tradițional, dar cu reguli stricte privind bunăstarea animalelor și impactul asupra mediului.

Așa cum se întâmplă adesea în agricultura românească, alegerea potrivită nu vine din manuale, ci din experiență, adaptare și consultare cu specialiștii locali. Fiecare fermă, fiecare familie, fiecare zonă are particularitățile ei, iar succesul depinde de modul inteligent în care sunt valorificate resursele disponibile. Dacă vrei să afli mai multe despre soluții concrete pentru ferma ta, urmărește articolele și recomandările de pe agriculturalacostum.ro, unde găsești sfaturi practice, studii de caz și opinii din teren, adaptate realităților românești.